Istanbul

Am profitat de ocazia concertului U2 pentru a da o fugă la Istanbul, aşa că după un drum de 10 ore prin hârtoapele bulgăreşti, am trecut vama şi am intrat pe autostradă.

Incă de la intrarea în oraş, Istanbulul surprinde prin întindere şi prin cochetele cartiere rezidenţiale. Pe măsură ce te apropii de centru însă, primul plan e luat de traficul haotic şi de aglomeraţie. Străduţe înguste, întortocheate şi în pantă, maşini parcate pe unde se poate şi mulţi oameni care trag după ei, pe carosabil, cărucioare cu pachete si baloţi enormi de nu-se-ştie-ce.

Istanbul - Moscheea albastra

Am avut rezervare la un hotel mic din centrul vechi, la 2 paşi de moscheele celebre. Loc de parcare s-a creat imediat, patronul trăgând la o parte mesele de pe carosabil. Un fapt remarcabil este că orice negustor turc care se respectă ştie cel puţin câteva cuvinte în orice limbă europeană, pe care nu ezită să le folosească pentru a te face sa te simţi “ca acasă”. Si ca regulă generală, cam orice turc are negoţul în sânge.

După un duş şi o masă copioasă, primul drum l-am făcut la cele 2 moschee ce stau faţă în faţă – Moscheea Albastră şi Hagia Sophia (cea care a fost basilică ortodoxă pentru o mie de ani, iar de la căderea Constantinopolelui a devenit moschee pentru următorii 500 ani).

Intâmplarea a făcut ca data concertului să pice în timpul Ramadan-ului, sărbătoarea sfântă a musulmanilor, aşa încât pe timpul zilei în restaurante şi terase se puteau vedea doar turişti. După ce soarele apunea însă, parcurile se umpleau de familii întregi, venite cu mic cu mare să cineze pe iarbă şi să asiste la diferite concerte.

La intrarea în orice moschee toată lumea se descalţă, iar femeile se acoperă din cap până-n picioare. In curtea interioară există mereu câte o fântână unde credincioşii se spală pe picioare, înainte de a intra în moschee, iar înăuntru pe jos sunt întinse covoare groase.

Decoraţiunile interioare sunt reprezentate de arabescuri şi figuri geometrice simetrice, fără picturi sau sculpturi – religia interzice reprezentarea grafică lui Allah în vreun fel. Moscheea Albastră nu face, desigur, excepţie.

Istanbul - Palatul Topkapi

In Hagia Sophia, pe de altă parte, transformată acum în muzeu, se întâlneşte o combinaţie ciudată de motive şi decoraţiuni islamice, dar şi urme de mozaicuri şi icoane ortodoxe, de pe vremea când servea ca lacaş creştin de cult. Intrarea – 20 lire (= 10 euro).

La doi paşi mai încolo se ajunge la Palatul Topkapî, fosta reşedinţă a Sultanilor. Este de fapt un complex de clădiri ce aveau diverse functionalităţi, între care se remarcă, evident, clădirea Harem-ului. Se pot vedea încăperile în care îşi petreceau zilele soţiile Sultanului şi prinţii moştenitori, cât şi sala tronului şi pavilionul cu “artefacte” de origine discutabilă – firul din barba profetului Mahomed, toiagul lui Moise şi altele de acelaşi calibru. Intrarea – piperata : 20 lire pentru a intra la palat, plus încă alte 15 pentru a vizita Haremul…

Bazarul din Istanbul

Bazar-ul reprezintă, fără îndoială, o alta atracţie celebră a Istanbul-ului. Este un labirint enorm de alei perpendiculare, cu mici magazine pe stânga şi pe dreapta, în care se poate cumpăra cam orice, de la aur şi haine de piele la rahat şi covoare. Iar în imediata vecinătate a Bazar-ului, nenumărate tarabe cu trening-uri “Mike”, cămăşi “Armani” şi pantofi “Adibas” J Pe malul Bosfor-ului există şi un al doilea bazar, mai mic, specializat pe mirodenii de cele mai variate – de la piper la şofran.

Mai multe poze din Istanbul aici

De cealaltă parte a Bosfor-ului se întind cartierele Galata şi Taksim – centrul vietii de noapte a Istanbul-ului. Din Piata Taksim porneşte un întins bulevard, de-a lungul căruia sunt nenumărate baruri, restaurante şi cluburi, iar viata de noapte pulsează aici până la 3 dimineaţa.

Si dacă tot am pomenit de Bosfor, mai există doua “must”-uri pentru orice turist – croaziera pe Bosfor, cu unul dintre multele vaporaşe ancorate la ţărm (costă în jur de 10 lire pentru o oră de plimbare), dar şi trecerea în partea asiatică, cu unul din feriboturi. Odată trecuţi în Asia, nu vă aşteptaţi la o privelişte ieşită din comun – sunt cartiere rezidenţiale cu case mici şi străduţe pustii. Dar fără discuţie, merită pus piciorul în Asia, măcar pentru a avea ce povesti nepoţilor :P

Istanbul - Bazarul de mirodenii

Transportul în Istanbul e bazat pe o linie de tramvai ce taie tot centrul, pe axa est-vest. Tramvaiele vin destul de des, însă sunt mereu ticsite de oameni şi mirosuri nu foarte plăcute.

Taxiurile reprezinta o alternativă la îndemână, asiguraţi-vă însă că negociaţi preţul înainte să vă urcaţi, pentru evita orice surpriză, odată ajunşi la destinaţie.

Pentru cazare, există sute de hoteluri, pentru toate buzunarele, de la cele mici, de cartier, cu câteva camere, pana la cele luxoase, cu parcare si valet. Pentru a vă crea aşteptări realiste, e bine să scădeţi o stea din numărul de stele afişat – un hotel turcesc de 4 stele corespunde unuia de 3 stele din Vest, etc.

Restaurantele, la fel, oferă alegeri multiple, iar preţurile diferă de la 5 lire la 30 (pentru acelaşi fel de mâncare !). Renumita baclava se găseşte în general la 2 lire bucata, iar cutiile de rahat (nu totdeauna proaspăt) aşteaptă turistii dornici de “suveniruri”, atât în magazine cât şi pe tarabe pe trotuar.

Vânzătorii de porumb, suc de rodii şi serbet conferă locului un aer oriental, iar vânzătorii de îngheţată susţin adevărate spectacole când umplu un cornet pentru un turist pofticios.

Cât despre eternul mit “la Istanbul orice se negociază”, treaba s-a dovedit a fi complet neadevărată – în cazul nostru mai degrabă am obţinut reduceri pomenindu-l pe Hagi decât după negocieri aprinse :-)

Articol publicat de Uichendist aici

Tags: , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Coasta de Azur

De când aterizezi pe aeroportul din Nisa, Mediterana iţi face cu ochiul… pista se întinde la 20 m de malul mării. De acolo turistul poposeşte într-un shuttle bus care, după un drum de jumătate de oră de-a lungul ţărmului, te lasă în faţa gării.

Nisa - Piata Massena

Dacă până acolo ochii ţi se clătesc cu palmieri şi marea, zona gării este, ca în orice oraş, pestriţă, genul de loc unde n-ai vrea să zăboveşti mai mult decât e cazul. Bloculeţe înguste, de 3-4 etaje, multe din ele hoteluri, magazine cu “2 euro orice articol”, arabi, asiatici, negri, mutre neprietenoase şi iscoditoare.

La doi paşi de gară începe însă unul din bulevardele principale din Nisa, care duce până pe faleză, trecând prin piaţa numită după un mareşal al lui Napoleon, respectiv Massena.

Odată ajuns acolo, vizitatorul e surprins de prezenţa unor statui umane, în diverse poziţii, cocoţate pe nişte stâlpi metalici, şi care noaptea sunt luminate în diferite culori. Am aflat că ar simboliza diversitatea şi comunicarea între cele 7 continente…

Nisa - Hotelul Negresco

Plaja din Nisa e lungă de câţiva km, însă îngustă şi în loc de nisip are pietre, nişte pietre rotunde cât oul de găină. E însă gratuită, iar Mediterana nu se dezminte nici aici, prin peisaj şi limpezime. Iar undeva pe faleză (numită “Promenada englezilor”) se află şi hotelul Negresco, fondat de un conaţional de-al nostru (Henri Negrescu) la începutul secolului 20.

Nisa e legată de celelalte oraşe de pe Coasta de Azur prin autocare (denumite sugestiv “Lignes d’azur”). Spre surpriza est-europeanului plin de prejudecăţi vizavi de preţurile din zonă, un bilet de autocar până în Monte Carlo (spre est) sau până în Cannes (spre vest) costă doar 1 euro. Călătoria durează cam 45 minute, pe langă stânci şi golfuri, şi oferă o privelişte demnă de cel puţin o poză făcută prin fereastra autocarului.

Plaja din Cannes

La Cannes, dupa câteva minute de căscat gura la namilele de yachturi ancorate în vechiul port, următoarea destinaţie obligatorie este Palatul unde are loc Festivalul de Film, unde, fără doar şi poate, e musai să faci o poză pe covorul roşu :P

Şi dacă la Nisa plaja e cu pietre, la Cannes plaja e cu nisip, şi printre numeroase sectoare de plajă privată rezervată pentru hotelurile de lux de pe faleză, turistul îşi poate întinde liniştit prosopul pe câteva sectoare de plajă gratuite. Există desigur şi o zonă de promenadă de-a lungul falezei, numită “La croisette”. Iar printre hoteluri, gheretele (cum sunt la noi cele de ziare) poartă reclame de mărci precum Chanel, Valentino, Gucci şi alţii ca ei.

Yachturi in Monte Carlo

Cât despre Monte Carlo / Monaco, primul popas nu poate fi decât pe esplanada de la Cazinou. Admiri arhitectura, apoi bolizii din parcare (aproape la fel ca pe Dorobanţi), iar dacă eşti Gigi, intri şi joci.

Ocoleşti apoi la pas golful Hercule, treci pe la punctul de start al cursei de Formula 1 din Principat, iar apoi te pui pe urcat trepte nenumărate spre castel. Sus bei o bere, priveşti schimbarea gărzii şi cumperi suveniruri de la micile buticuri. Impresionantă e însă panorama asupra „parcării” de yachturi.

Pentru potolit foamea, Coasta de Azur are o ofertă foarte diversă şi pentru toate buzunarele. De la nelipsitul MacDo şi bufeturi cu preparate asiatice unde se mănâncă cu câţiva euro, până la terasele de pe faleză şi cu vedere la mare, unde o cafea ajunge la 7 euro şi un fel de mâncare la 30-40 euro (şi nu vorbim aici de restaurantele de lux :P ). O regulă simplă e că, cu cât se merge mai departe de plajă, preţurile teraselor scad până la niveluri decente.

În concluzie, Coasta de Azur este accesibilă atât turiştilor cu bugete grase, dar şi celor cu bugete medii şi pretenţii pe măsură.

Articol publicat pe uichendist.ro aici

Şi dacă la Nisa plaja e cu pietre, la Cannes plaja e cu nisip, şi printre numeroase sectoare de plajă privată rezervată pentru hotelurile de lux de pe faleză, turistul îşi poate întinde liniştit prosopul pe câteva sectoare de plajă gratuite. Există desigur şi o zonă de promenadă de-a lungul falezei, numită “La croisette”. Iar printre hoteluri, gheretele (cum sunt la noi cele de ziare) poartă reclame de mărci precum Chanel, Valentino, Gucci şi alţii ca ei.

Tags: , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS